Warren Buffett, președintele Berkshire Hathaway, afirmă la 95 de ani că succesul său financiar nu poate fi explicat doar prin disciplină, analiză sau tehnică de investiții. Investitorul spune că o parte importantă din rezultatul său ține de noroc, de longevitate și de contextul în care s-a născut și a lucrat.
Cu o avere netă de aproape 150 de miliarde de dolari, Buffett se află într-o categorie rară, chiar și după ce a donat mai mult de jumătate din Berkshire. El susține că o parte importantă din această acumulare are legătură cu elemente pe care niciun investitor nu le poate reproduce prin muncă sau analiză pură.
Într-un interviu rar difuzat miercuri de CNBC, Buffett a explicat că își consideră propria traiectorie financiară drept rezultatul unui context favorabil. Potrivit Financiarul, el a spus că vede ca noroc faptul că tatăl său a fost agent de bursă, și nu instalator. În același timp, consideră că a fost norocos și pentru că aptitudinile și interesul său natural s-au întâlnit cu investițiile, un domeniu mult mai profitabil decât altele. „Din opt miliarde de oameni, aș putea fi unul dintre primii 10 cei mai norocoși din lume.”
Buffett leagă succesul și de durata neobișnuit de lungă în care a putut folosi aceste avantaje. El introduce în această ecuație și timpul, adică numărul mare de ani în care a rămas activ și a putut să își administreze capitalul. „Deși îmi pierd din facultățile mintale în acest moment, am acumulat facultăți mintale pentru un timp mai îndelungat decât aș fi meritat, iar asta este doar o chestiune de noroc.”
În acest caz este vorba despre o avere apropiată de 150 de miliarde de dolari, acumulată într-un cadru în care Berkshire Hathaway a devenit vehiculul central al strategiei sale de investiții pe termen lung. Declarațiile sale au fost făcute în interviul difuzat miercuri de CNBC.
Buffett este recunoscut la nivel global pentru strategiile sale de investiții prin Berkshire Hathaway și pentru angajamentul de a dona cea mai mare parte a averii sale. El consideră că a fost norocos și pentru faptul că talentul său natural s-a suprapus peste investiții, un domeniu pe care îl vede mult mai lucrativ decât interpretarea la vioară.
