Un strigăt disperat. Vine din închisorile iraniene. Narges Mohammadi, laureata Premiului Nobel pentru Pace, a recurs la greva foamei. Un gest extrem. Un semnal de alarmă, serios. Luptă pentru viață, potrivit Bravonet.
Denunță condițiile inumane. Și detenția ilegală. Fundația familiei sale a confirmat informația. Pentru CNN. Starea sa de sănătate precară amplifică îngrijorările. Are probleme cardiace grave. Hipertensiune cronică. Dureri acute de spate. Refuzul hranei îi pune viața în pericol iminent. Bravonet relatează despre acest caz dramatic. Oare ce se va intampla?
Greva foamei, un act de rezistență disperată
Narges Mohammadi, o voce critică la adresa regimului iranian, a fost condamnată la 36 de ani de închisoare. Acuzații vagi. De securitate națională. A petrecut o mare parte din ultimii 20 de ani în închisoarea Evin din Teheran. Acum, alege greva foamei. Ca ultimă formă de protest. Un protest tăcut, dar cu ecou puternic. Atat.
Această decizie nu este una ușoară. Infarctele suferite, hipertensiunea arterială cronică și durerile constante în piept fac din refuzul hranei o amenințare directă la viața sa. Fiul ei, Ali Rahmani, descrie situația deținuților politici din Iran drept o criză umanitară. O criză ignorată prea des. Oare de ce?
Un singur apel telefonic din decembrie. Izolare totală
De la arestarea din decembrie, contactul cu familia a fost redus la minimum. O formă de tortură psihologică. I s-a permis un singur apel telefonic. Scurt și supravegheat. Un singur fir subțire de legătură cu lumea exterioară. A fost reținută în Mashhad, participând la o ceremonie comemorativă pentru un avocat care luptase pentru drepturile omului. Ironia sortii…
A fost reținută în timp ce onora memoria unui luptător pentru libertate. Coincidență? Greu de crezut. Regimul nu iartă pe cei care îi contestă puterea. Nici măcar simbolic.
Presiuni uriașe pentru a reduce la tăcere o voce puternică
Soțul activistei, Taghi Rahmani, a dezvăluit presiunile exercitate asupra lui Narges Mohammadi. I s-a cerut să declare public că este bine. A refuzat categoric. „Ea insistă să-și spună adevărul”, a declarat Rahmani. Oficialii se tem de influența ei. Se tem de impactul pe care l-ar avea o eventuală eliberare. O singură femeie le provoacă teamă? Se pare că da. Surprinzator sau nu.
Regimul de la Teheran se teme de cuvintele ei. La fel de mult ca de faptele ei. O știe. Și luptă cu arma pe care o are: propriul corp.
Apel disperat către comunitatea internațională: Timpul se scurge
Fundația sa a lansat un apel către organizațiile pentru drepturile omului și guvernele lumii. Un apel urgent pentru acțiune concretă. Viața deținuților politici din Iran este în pericol. A câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 2023. Nu a câștigat libertatea. Lupta ei a intrat într-o fază critică. Fiecare oră contează. Fiecare zi poate fi ultima. Simplu, nu?
Propriul corp a devenit ultimul său câmp de bătălie. Și timpul se scurge rapid. Foarte rapid.
