Jurnalista Doina Caramzulescu, o voce emblematică a Radio Vacanța încă de la lansarea postului în 1967, a murit în ultimul weekend al verii. Născută în 1939, ea a făcut parte din prima echipă care a emis din Vila 27 din Mamaia, vocea sa fiind asociată de generații întregi cu vacanțele la Marea Neagră. Anunțul decesului a fost făcut de Radio România.
Doina Caramzulescu a ajuns la Radio România la vârsta de 22 de ani, după absolvirea Facultății de Limbi Străine. Deși inițial a încercat o carieră în actorie, a fost respinsă la admitere, un eșec pe care l-a considerat ulterior o șansă. „Am dat la teatru și am căzut cu surle și trâmbițe și sunt fericită că am căzut… Am făcut eu socoteala ce știu să fac și am dat la engleză. Eu sunt convinsă că există un destin pentru fiecare, cu bune și cu rele, și că ceea ce ne este dat, asta aveam!”, mărturisea jurnalista.
La Radio Vacanța, a debutat realizând emisiunile în limba engleză, postul estival emițând în română și în alte cinci limbi de circulație internațională: engleză, franceză, germană, rusă și italiană. Împreună cu Paul Grigoriu, a lucrat la programele speciale de duminică, iar în 1976 cei doi au lansat concursurile cu premii, care au contribuit la popularitatea postului. Din prima echipă a Radio Vacanța au mai făcut parte Paul Grigoriu, Rodica Simonica Grigoriu, Ioana Nițescu, Marian Bistrițeanu, Gabriela Langada, Dan Dumitrescu și Carmen Săndulescu.
Jurnalista a descris perioada anilor ’80 ca fiind una apăsătoare, în care postul a fost obligat să difuzeze o cotă mai mare de muzică românească și a funcționat sub presiuni politice. Cu toate acestea, atmosfera de pe litoral oferea un sentiment de libertate. „În țara asta comunistă, la mare, aveai sentimentul că respiri alt aer. Oamenii puteau să vorbească mai liber. Începusem chiar să visăm la posibilitatea unor excursii în Occident”, spunea Doina Caramzulescu, potrivit Bravonet.
Implicarea sa nu s-a limitat la emisiunile de studio. Jurnalista a organizat și spectacole în aer liber și a rămas la Radio Vacanța până în 1995. Ea considera Mamaia a doua ei casă, o legătură care explică de ce numele său a rămas puternic legat de identitatea postului. Mărturisea că apropierea de microfon îi aducea o fericire reală și că adevărata satisfacție venea din reacția publicului, cum ar fi fetele de liceu care veneau să îi ceară autografe.
Vestea decesului său a venit simbolic, la final de vară, într-un weekend în care pe litoral se înregistrau temperaturi de 29-31°C și rafale de vânt. Odată cu dispariția Doinei Caramzulescu, se încheie un capitol din istoria radioului românesc, cel al unei voci care a însoțit vacanțele multor români timp de aproape trei decenii.
