Peste 500 de copii. Victime. Un sistem macabru. Nu e un război. Ci ororile dintr-un cămin-spital al statului român. Cifrele sunt cutremurătoare. O realitate cruntă. Mulți ar vrea să o uite. Atât.
O investigație amplă scoate la iveală detalii șocante. Despre ce s-a întâmplat la Moreni-Țuicani între 1970 și 1997. Revista Ioana a publicat informații. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus un denunț penal. La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. Acuzațiile sunt extrem de grave: tratamente neomenoase. Dar ce s-a întâmplat, de fapt, acolo? Ce s-a petrecut cu acei copii?
Dealul groazei: Cum a ajuns Țuicani un loc al morții
Căminul-spital Moreni-Țuicani. Pe dealul Țuicani. La marginea pădurii din Moreni. O istorie zbuciumată. A fost spital chirurgical. Preventoriu TBC pentru copii. Centru pentru copii neuropsihici. Apoi, un depozit. Pentru cei considerați „deficienţi nerecuperabili”. Un loc unde speranța moare. Repede.
Investigația IICCMER. Un dosar mare, șase volume, 1715 file. Arată că, între 1970 și 1997, instituția s-a transformat într-un loc de exterminare. Ratele de mortalitate au atins cote alarmante. Depășind frecvent 70% din numărul celor internați. Un vârf tragic. Perioada 1985-1989. Dosarul indică și persoanele considerate responsabile. Pentru implementarea acestui regim inuman. Coincidenta?
75% dintre copiii aduși din Arad, condamnați la moarte sigură
Datele adunate de istorici sunt șocante. Peste jumătate dintre copiii internaţi de la leagănele din Arad şi Satu Mare au murit la Moreni. De ce? Malnutriție severă, bronhopneumonii, condiții de trai inimaginabile. Transferul lor la Moreni nu a fost o șansă. Ci o condamnare la moarte. Pur și simplu.
Un exemplu concret. În perioada 1985-1989. 134 de copii transferați de la leagănele din Arad. 75% și-au pierdut viața. Majoritatea au murit în primele luni de la internare. Răpuși de foame. De lipsa oricărei asistențe medicale decente. Ancheta relevă o situație de o gravitate extremă. Tratamente inumane. Aplicare sistematică.
„Oglinda cruzimii regimului opresiv”: Mărturia unui istoric
Dr. Florin Soare. Istoric și expert IICCMER. Coordonatorul investigației. Spune lucrurilor pe nume. „Consider că ceea ce s-a întâmplat cu acei copii din Moreni-Ţuicani este absolut inuman şi profund condamnabil”, a declarat acesta. A mai spus: „Din probele pe care le-am adunat, rezultă clar că aceşti copii nu aveau nicio şansă de supravieţuire în condiţiile în care au fost ţinuţi şi trataţi. Suferinţa lor reprezintă oglinda cruzimii cu care a acţionat regimul comunist opresiv”.
Cum a fost posibil așa ceva? Timp de aproape trei decenii. Probele arată. Nu accidente izolate. Ci un sistem. A permis și a provocat aceste atrocități.
Apel disperat la justiție: „România riscă să fie repetentă”
Prof. univ. dr. Daniel Şandru. Preşedinte executiv al IICCMER. Trage un semnal de alarmă. Solicită procurorilor să trateze anchetele cu celeritate. Și responsabilitate. România riscă să fie considerată repetentă. La examenul justiţiei de tranziţie.
Şandru subliniază. Dreptatea nu mai poate aștepta. „Este o prioritate urgentă să vorbim despre dreptate pentru cele peste 15.000 de victime ale Căminelor-spital, copii nevinovaţi transformaţi în simboluri ale cruzimii de către regimul ilegitim şi criminal comunist”, a adăugat acesta. Cere ca supraviețuitorii să primească statutul de victime ale comunismului. Dosarul de la Moreni. Nu e doar despre trecut. E un test de maturitate. Pentru justiția de azi.
