Mircea Lucescu, omagiat in Italia – 36 de trofee si analiza video revolutionara

Mircea Lucescu
Foto: Dolce / Arhiva

Italia simte lipsa lui Mircea Lucescu. Un antrenor special. A depasit terenul de fotbal. Un vizionar. A schimbat jocul. Impact uriaș. Gazzetta dello Sport nu s-a abținut: „Părintesc, inteligent, revoluționar”. Cuvinte mari, nu?

Dispariția lui Mircea Lucescu a generat reacții puternice in fotbal. Mai ales in Italia. A lăsat o amintire puternică acolo. Publicația Dolce scrie că presa italiană îi aduce un omagiu serios. Subliniază contribuția sa la dezvoltarea fotbalului modern. Dar ce l-a făcut pe Lucescu atât de special? Care a fost secretul succesului său? Poate că răspunsul e mai complex decât pare la prima vedere.

De la analiza video in comunism, la statuie in Ucraina

Un aspect mai puțin cunoscut al carierei sale este inventarea analizei video. Da, ați citit bine. Jurnaliștii italieni sunt convinși: Lucescu a fost un pionier. Înainte de tehnologia de acum, a găsit o metodă ingenioasă de a analiza meciurile. Cum a facut asta? „Îi împrumuta pe cei mai buni opt elevi de la cea mai apropiată școală și îi plasa pe fiecare într-o secțiune separată a stadionului, însărcinat să noteze pozițiile jucătorilor la fiecare cincisprezece minute”, notează Gazzetta dello Sport. Ingenios, nu-i așa?

Nikola Tesla al fotbalului? Un vizionar, dincolo de orice dubiu

„Un Nikola Tesla al fotbalului”, așa îl descrie ziarul roz. Un geniu, pur și simplu. Un inventator. Cine s-ar fi gândit că un antrenor român, în anii ’80, va schimba modul în care este analizat un meci de fotbal? Dovada suprema a impactului său? Statuia ridicată în cinstea sa la Donețk. O statuie! Câți antrenori se pot lăuda cu așa ceva? „V-ați gândit vreodată la asta?”, se întreabă retoric jurnaliștii italieni. Nu e puțin lucru, nu?

Mai mult decat un antrenor: un educator

Lucescu nu se rezuma la tactică și strategie. Fotbalul era o parte a educației unui sportiv pentru el. „El le cerea jucătorilor săi mai presus de toate educație la toate nivelurile, inclusiv igienă și cultură, apoi dăruire și disciplină.” La fiecare meci în deplasare, își ducea jucătorii să vadă un monument, un muzeu. Pe cheltuiala sa! „Sunt copii norocoși, călătoresc prin lume, nu pot vedea doar stadioane și hoteluri”, spunea el. Un om cu viziune. Fără îndoială.

Capodopera de la Donețk și lectia invatata din razboi

Capodopera sa? Șahtior Donețk. 12 ani. O Cupă UEFA. A facut cluburile mari ale Europei sa tremure. Visul a fost distrus de război. Apoi, Dinamo Kiev. A trăit coșmarul din nou. A ajutat jucătorii și familiile să iasă din țară. „Am crezut că vor niște sfaturi prietenoase, mi-au oferit echipa”, povestea amuzat despre oferta de la Dinamo Kiev. Ironia sorții…