Atacurile cibernetice asupra infrastructurii publice nu mai pot fi prezentate drept simple indisponibilități tehnice. După blocajul de peste trei zile de la ANCPI, început pe 14 iulie, efectele se mută din zona serverelor către costurile suportate de piețele care depind de e-Terra, de la tranzacții imobiliare la credite ipotecare.
Indisponibilitatea unei instituții-cheie a produs blocaje într-o piață în care amânarea unei singure tranzacții a fost estimată anterior la până la 14.000 de euro. Impactul nu ține doar de continuitatea IT, ci și de riscul operațional care se transmite mai departe către bănci, dezvoltatori, notari și cumpărători.
Andrei Avădănei, fondator și CEO al Bit Sentinel, cu o experiență de peste 15 ani în domeniu, spune că atacul asupra ANCPI nu arată o capacitate ieșită din comun a agresorului, ci o arhitectură vulnerabilă întâlnită atât la stat, cât și în mediul privat. El indică drept puncte de plecare rețelele slab segmentate și backup-urile expuse. În fiecare lună, zeci de companii și sute de persoane fizice din România ajung victime ale unor atacuri similare. Același tipar a fost folosit la Apele Române, cu aproximativ 1.000 de sisteme criptate, în atacurile Backmydata asupra spitalelor și în cazul Electrica.
Potrivit Financiarul, Andrei Avădănei atrage atenția și asupra modului diferit în care sunt comunicate aceste incidente: „Este oarecum ironic că, în timp ce mediului privat i se impun transparenţa şi notificarea autorităţilor, victimelor şi clienţilor afectaţi, în cazul incidentelor din instituţiile publice explicaţia aleasă este, aproape invariabil, «o defecţiune tehnică»”.
El arată că lanțul tehnic prezentat de atacator indică o compromitere profundă, iar riscul financiar devine major când sunt afectate simultan aplicațiile, stratul de virtualizare și copiile de siguranță. În acest caz, costurile de revenire cresc exponențial, iar perioada de întrerupere se prelungește. „Nu a picat un site. Nu a fost «o defecţiune tehnică», cum s-a comunicat iniţial. Atacatorul şi-a publicat singur paşii, o serie de capturi care descriu cum a intrat şi cum s-a mişcat prin reţea. Traseul, dacă e real, spune totul: a pornit dintr-o componentă de acces/identitate expusă în internet, a pivotat prin serverele de aplicaţii, a ajuns la depozitul de cod-sursă (unde ar fi copiat codul e-Terra şi RENNS), la sistemul de monitorizare, apoi la stratul de virtualizare şi la infrastructura de backup, iar la final la controllerul de domeniu, şi a oprit tot. Asta nu e «un bug». E cineva care a ajuns să deţină toată casa, de la uşa din faţă până la seiful cu copiile de siguranţă.”
Copierea codului-sursă pentru e-Terra și RENNS, exfiltrarea datelor cetățenilor, rularea unui ransomware și ștergerea backup-urilor nu sunt confirmate în acest moment. ANCPI susține că datele nu au fost compromise, iar verdictul final este așteptat după investigația criminalistică.
Timpul de reacție s-a redus puternic. Utilizarea inteligenței artificiale a coborât la câteva minute intervalul necesar pentru transformarea descrierii unei vulnerabilități într-un exploit funcțional. O companie deja penetrată poate fi complet compromisă în sub o oră, față de lunile necesare în trecut. Sub noile norme NIS2, responsabilitatea se mută explicit către managementul care aprobă sau amână aceste cheltuieli de risc.
„Atacatorul are nevoie de o singură greşeală. Apărătorul trebuie să acopere milioane de vectori. De asta securitatea reală costă, şi experţii adevăraţi costă. Un scan automat nu e un pentest. [ ] Noi facem asta de peste 15 ani, zilnic, şi lucrăm cu şi împotriva celor mai scumpe soluţii de pe piaţă, antiviruşi, EDR, XDR, WAF, scannere de vulnerabilităţi, analiză de cod. Toate promit protecţie impecabilă. Şi, de cele mai multe ori, cu puţin efort şi metode surprinzător de simple, colegii mei le ocolesc. Nu pentru că soluţiile sunt slabe, ci pentru că securitatea nu se rezumă niciodată la o singură soluţie.”
Sancționarea recentă a Orange România este prezentată ca o confirmare a aceluiași tipar. Breșele de securitate au fost asociate lipsei unor protecții de bază, precum o conexiune VPN sau autentificarea în doi pași, 2FA. Andrei Avădănei cere un program național de securitate ofensivă coordonat de DNSC, propus pe LinkedIn, care să includă un registru al sistemelor expuse, testare independentă reală și consecințe clare pentru autoritățile care nu remediază vulnerabilitățile.
