ANAF a extins competențele de control asupra averilor personale, după publicarea luni, în Monitorul Oficial, a unui ordin care permite inspectorilor Direcției Generale Antifraudă Fiscală din cadrul aparatului propriu al instituției să verifice și situațiile fiscale personale. Miza declarată a acestor controale este aplicarea impozitului de 70% pentru veniturile din surse neidentificate obținute de persoanele fizice.
Concret, ordinul mută această zonă de control dintr-un cadru mai restrâns către o arie operațională mai largă în interiorul ANAF. Pentru contribuabilii care au fluxuri personale mari de numerar, investiții, retrageri din companii sau tranzacții recurente, schimbarea înseamnă un risc fiscal mai ridicat. Mai mulți inspectori pot intra în această categorie de verificări, iar presiunea de a demonstra proveniența sumelor devine mai mare.
Impactul este important mai ales acolo unde patrimoniul personal se intersectează cu capitalul companiei. Antreprenorii, managerii și investitorii care transferă bani între conturi, finanțează afaceri din surse proprii sau au cheltuieli personale mari în raport cu veniturile declarate intră într-un climat de control mai strict. Costul lipsei de justificare rămâne foarte ridicat: din fiecare 100 de lei considerați venituri din surse neidentificate, 70 de lei ar merge la buget sub forma acestui impozit.
Potrivit informațiilor publicate de Financiarul, ordinul apărut luni în Monitorul Oficial reglementează explicit extinderea competențelor DGAF pentru verificarea situațiilor fiscale personale. Sunt indicate două obiective clare: combaterea evaziunii fiscale și asigurarea conformității fiscale în rândul contribuabililor persoane fizice.
Extinderea competențelor DGAF crește direct riscul operațional pentru persoanele fizice care nu pot susține cu documente proveniența unor venituri sau disponibilități bănești. Din perspectiva cash-flow-ului personal, orice sumă încadrată de fisc la venituri din surse neidentificate poate fi taxată cu 70%, un nivel care lasă puțin loc pentru corecții ulterioare dacă nu există o evidență solidă.
Pentru companii, efectele nu se opresc la nivelul asociatului sau al directorului. Un control mai agresiv asupra averilor personale poate influența deciziile privind distribuțiile, împrumuturile între persoană fizică și firmă, ritmul retragerilor de lichiditate și disciplina documentară din jurul acestor operațiuni. În practică, orice flux financiar personal care are legătură cu businessul devine mai sensibil din punct de vedere fiscal.
În același timp, informațiile disponibile până acum nu lămuresc mai multe aspecte esențiale pentru contribuabili și pentru consultanții fiscali. Nu au fost clarificate criteriile de selecție, pragurile care ar declanșa verificările, metodologia prin care se stabilește diferența dintre venituri și cheltuieli sau modul de colaborare dintre DGAF și celelalte structuri ale ANAF. În lipsa acestor detalii, singurul lucru cert este că aria de control se lărgește.
Măsura are și o componentă bugetară, chiar dacă nu există o estimare oficială privind impactul asupra încasărilor. Dacă baza de control crește prin implicarea DGAF, ANAF își creează condițiile pentru a accelera identificarea și taxarea veniturilor nejustificate. Pentru contribuabili, fiecare neconcordanță dintre veniturile declarate și utilizarea fondurilor devine mai costisitoare, iar pentru investitorii activi și fondatorii care amestecă frecvent fluxurile personale cu cele de business, disciplina documentară devine parte esențială din managementul riscului.
