Dincolo de ecrane, dincolo de știri și Dragobete, se află o istorie veche. Biserica Ortodoxă celebrează azi ceva special. Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. O relicvă pierdută și găsită. O călătorie incredibilă, nu-i așa?, potrivit Revista Ioana.
Puțini știu asta. Dar 24 februarie e un moment important în calendarul ortodox. Vorbim despre Întâia și a Doua Aflare a Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. Un eveniment marcat cu cruce roșie. O zi cu rezonanță aparte și pentru ortodoxia românească, arată datele Revistei Ioana. Dar ce face ziua asta atât de specială? Să vedem istoria.
De la decapitarea tragică la ascunderea pe Muntele Măslinilor
Totul începe după decapitarea Sfântului Ioan. O comemorăm pe 29 august. Tradiția spune că Ioana, soția lui Huza, un dregător la curtea lui Irod, a luat capul sfântului. Voia să-l apere de profanare. L-a ascuns într-un vas de lut. Apoi l-a îngropat pe Muntele Măslinilor. Acolo a stat secole. Ferit de lume.
Prima Aflare: Un moșier, o chilie și o mireasmă divină
Prima regăsire a avut loc în secolul al IV-lea. Un moșier bogat, Inochentie, a decis să se retragă din lume. Voia să devină călugăr. A cumpărat pământ pe Muntele Măslinilor. A început să-și construiască o chilie. În timp ce săpa fundația, a descoperit vasul cu capul Sfântului Ioan. O mireasmă deosebită se răspândea în jur. Coincidență?
A Doua Aflare: O poveste demnă de un roman de aventuri
Istoria devine și mai complicată! În timpul domniei împăratului Constantin cel Mare, doi călugări au avut o viziune. Sfântul Ioan le-a arătat unde e capul său. Au găsit relicva. Pe drum s-au întâlnit cu un olar. Sfântul i s-a arătat în vis olarului. I-a poruncit să ia capul de la călugări. Olarul a ascuns relicva până la moarte. Apoi a ajuns la sora sa. În cele din urmă, la un iermonah pe nume Eustatie. Surprinzător sau nu, Eustatie era adept al ereziei ariene. Folosea relicva pentru a atrage adepți la învățătura sa greșită. Alungat din oraș, a îngropat capul într-o peșteră. Abia în 452, pe 18 februarie, capul a fost descoperit pentru a doua oară. Episcopul Uranie al Emesei a confirmat autenticitatea relicvei. Pe 26 februarie, a așezat-o cu cinste într-o biserică. Aceste evenimente sunt prăznuite împreună pe 24 februarie. Atât.
Legătura cu România: Un sfânt contemporan și o amintire vie
24 februarie are o rezonanță aparte pentru noi. În 2011, în această zi, era înmormântat la Schitul Românesc Prodromu Părintele Petroniu Tănase, un mare duhovnic. Trecut la Domnul pe 22 februarie 2011, Cuviosul Petroniu a fost o figură importantă a mișcării Rugul Aprins. Stareț al schitului românesc din 1984. Recent, pe 31 august 2025, Patriarhia Ecumenică a decis canonizarea sa. Biserica îl cinstește acum ca Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu. Mitropolitul Serafim Joantă mărturisea despre el: „În el vedeam chipul ideal al călugărului care îmbina în modul cel mai firesc erudiţia teologică şi laică cu smerenia şi râvnă de rugăciune”. Amintirea sa este, deci, strâns legată de această zi de sărbătoare.
Ce rugăciune să spunem pe 24 februarie?
Sărbătoarea Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul este marcată cu cruce roșie. Este o zi de mare însemnătate spirituală. Nu există o rugăciune specifică pentru această zi. Credincioșii sunt îndemnați să se roage Sfântului Ioan Botezătorul. Cel mai mare dintre cei născuți din femeie, după cum l-a numit Iisus Hristos. Se poate citi Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul sau se pot înălța rugăciuni personale. Fiind un model de pocăință, smerenie și curaj, rugăciunile către el pot aduce luminare, îndreptare și sprijin. Ziua se înscrie în perioada premergătoare Postului Mare. Este un prilej de pregătire sufletească pentru urcușul duhovnicesc al postului. Sfântul Ioan este cel mai bun exemplu de postitor și rugător. Nimic nou.
