Un copil din Vâlcea… o tragedie. Gripa l-a răpus. Atât de trist. INSP confirmă: 83 de decese. Cifre alarmante, nu-i așa? Și totuși, mulți români ocolesc vaccinul. De ce oare?
Revista Ioana punctează: frica și mecanismele psihologice. Elemente cheie! Până pe 22 februarie, doar 1,3 milioane s-au vaccinat. Dintr-o populație de aproape 19 milioane. O diferență uriașă. Psihologii spun: frică, percepție distorsionată. Un cocktail periculos.
Frica de „ce-ar fi dacă”: emoția, mai tare ca statistica
Vaccinarea unui copil? O decizie grea. Gabriela Răileanu, psihoterapeut adlerian, știe bine asta. O aude des în cabinet: „Dacă vaccinul îi face rău? Dacă eu sunt de vină?”. Oamenii suportă mai greu un risc asumat. Unul pe care l-au ales. Asumarea unei reacții adverse e dificilă. Sentimentul de vină… puternic. Chiar dacă riscul de a face boala e mai mare, emoțional funcționăm altfel. Așa explică Răileanu.
Când vaccinul pare mai periculos decât boala
Campaniile de vaccinare au avut succes. Un succes uriaș! Rujeola, gripa gravă… mai puțin vizibile. Pericolul dispare din vedere. Anxietatea se mută pe vaccin. Singurul element concret. „Când o boală devine rară, vaccinul pare mai periculos”, explică Răileanu. Paradoxal, nu? Creierul nu procesează procente. Ci imagini, emoții. Experiența contează enorm. Nu mai vedem cazuri grave? Pericol scăzut.
Pandemia? A complicat totul. Un raport UNICEF din 2023 arată: importanța vaccinurilor a scăzut în 52 din 55 de țări. În România, un declin de 10%. Comparat cu deceniul anterior. Mesaje contradictorii, recomandări schimbate… Încrederea în autorități s-a erodat. Vaccinarea? Nu mai e doar act medical. Ci social, politic. Experiența cu AstraZeneca… a lăsat urme adânci.
Soluția? Empatie, nu ceartă.
Tonul autoritar nu ajută. Rușinarea părinților? Întărește rezistența. Un limbaj calm, respectuos… funcționează mai bine. Gabriela Răileanu insistă. Empatia nu neagă știința. Ci recunoaște emoția părintelui. „Înțeleg că îți este teamă. Mulți părinți simt asta. Hai să ne uităm împreună la informații”.
Un studiu INSP și OMS din 2024 arată: uneori, e vorba de logistică. Copilul s-a îmbolnăvit la programare? Lipsa monitorizării active… Amânarea devine omisiune. Încrederea e cheia. Majoritatea părinților nu sunt împotriva vaccinării. Ambivalenți, mai degrabă. Schimbarea reală? Într-o relație securizantă. Un spațiu unde frica e recunoscută. Dar nu lasată să decidă singură. Pentru că, dincolo de etichete, rămâne un adevăr simplu: un părinte care iubește.
