Ministerul Sănătății a demarat o reformă radicală a sistemului spitalicesc. Aproximativ 4.600 de paturi vor fi eliminate din spitalele din România doar în acest an. Pe termen lung, planul vizează o reducere totală de circa 20% în următorii trei ani, o decizie menită să oprească risipa fondurilor publice și să corecteze dezechilibrele financiare majore din sistem.
Risipa si sectii neperformante
Si totusi, cum s-a ajuns la aceasta situatie? Horațiu-Remus Moldovan, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), sustine ca o analiza atenta era absolut necesara. „Analiza necesarului real de paturi de spitalizare continuă este un demers necesar şi inevitabil”, a declarat oficialul.
Problema de fond este, de fapt, una de management si de alocare a resurselor. Hai sa vedem cum explica seful CNAS mecanismul defectuos care a dus la pierderi uriase. „Întrebarea corectă nu este dacă trebuie să reducem, ci cum şi unde o facem. Există spitale care pot şi chiar îşi doresc să reducă sute de paturi. În acelaşi timp, sistemul actual a încurajat, din păcate, menţinerea artificială a unui număr mare de paturi, deoarece acesta influenţează suma maximă ce poate fi contractată cu casele de asigurări de sănătate. În realitate, pentru majoritatea spitalelor, aceste sume rămân teoretice, nefiind niciodată absorbite integral. Mai grav, această abordare a dus la dezechilibre majore: scheme de personal supradimensionate în secţii neperformante şi, în acelaşi timp, deficit în zonele unde activitatea este intensă şi necesară”.
Cazul Institutului Oncologic Bucuresti
Un exemplu concret unde managementul defectuos, si nu lipsa banilor, a creat probleme este Institutul Oncologic București (IOB). Presedintele CNAS a reactionat ferm la informatiile aparute in spatiul public. „Nu ne dorim închiderea spitalelor, ci adaptarea lor la realitate. Nu mai vrem ca spitalele performante să fie penalizate şi cele neperformante să fie, indirect, avantajate. Nu mai vrem să risipim resurse, ci să le direcţionăm acolo unde contează cu adevărat: analize de laborator, investigaţii imagistice, medicamente, materiale sanitare şi plata corectă a gărzilor. În spaţiul public au apărut informaţii privind situaţia de la Institutul Oncologic Bucureşti (IOB), unde pacienţi oncologici ar fi fost trimişi acasă pe motiv că ‘nu sunt bani de la Casă’. Această afirmaţie nu reflectă realitatea”, a punctat președintele CNAS.
Conform datelor financiare prezentate de Financiarul, circuitul banilor arată o altă realitate. La data de 31 martie, IOB avea un stoc de 811.020 lei. Pe 1 aprilie, s-a incheiat un act adițional pentru Programul Național de Oncologie de 12.272.000 lei. Dupa o solicitare de suplimentare pe 20 aprilie, necesarul total a ajuns la 13.927.338 lei. Iar pe 29 aprilie, a fost aprobat un nou act adițional pentru luna mai în valoare de 12.180.217 lei, in conditiile in care consumul mediu lunar al institutului este de 11.185.160 lei.
Cifrele vorbesc de la sine.
„Aceste cifre demonstrează că problema nu este lipsa finanţării în sine, ci modul în care aceasta este gestionată şi organizată la nivelul unităţii. Situaţii precum cele semnalate la IOB pot şi trebuie evitate. Pentru aceasta, schimbarea trebuie să fie una de fond, inclusiv în modul în care analizăm şi finanţăm spitalele”, a adăugat Horațiu-Remus Moldovan.
Cum se vor face taierile in teritoriu
Dar cum vor decide autoritățile ce dispare și ce rămâne? CNAS și direcțiile de sănătate publică vor folosi o grilă strictă pentru fiecare județ, analizând indicatori obiectivi de performanță:
- gradul de ocupare al paturilor
- durata medie de spitalizare
- numărul de cazuri externate
- indicele de complexitate al cazurilor (case-mix)
- rata de utilizare a capacității spitalului
- raportul internări/număr de paturi
- structura pe specialități și necesarul real din teritoriu
- distribuția resurselor umane (medici, asistenți) raportată la activitate
- eficiența utilizării fondurilor contractate
- corelația între finanțare și serviciile efectiv prestate
E drept ca paturile eliminate nu sunt cele fizic ocupate de pacienți, ci acelea menținute doar pe hartie pentru a atrage bugete mai mari. Paradoxal, in timp ce se taie paturi fictive, sistemul se confruntă cu un deficit real de aproximativ 3.000 de paturi de paliație.
O noua formula pentru bugetele spitalelor
Schimbarea modului de alocare a banilor este urmatorul pas. Obiectivul este ca finantarea sa incurajeze performanta reala, nu mentinerea unor structuri ineficiente.
„În urma acestei analize, vom propune Ministerului Sănătăţii o repartizare corectă şi echilibrată a numărului de paturi contractabile, iar ulterior vom regândi formula de contractare pentru a încuraja activitatea reală şi performanţa. Ştim ce se întâmplă şi suntem determinaţi să reparăm finanţarea spitalelor din România. Reclasificarea spitalelor, includerea influenţelor salariale în tariful pe caz ponderat şi recalcularea acestuia în mod echitabil, redefinirea valorilor relative pentru cazurile externate şi adaptarea structurilor organizatorice ale spitalelor publice la nevoile reale de servicii de sănătate ale populaţiei din zona deservită nu mai pot aştepta prea mult!”, a concluzionat șeful instituției.
În condițiile în care mulți pacienți aflați în stadii terminale ajung să sufere acasă, fără suport medical adecvat, transformarea paturilor fictive din secțiile acute în unități reale de paliație ar putea muta milioane de lei dinspre o birocrație sterilă direct către îngrijirea efectivă a bolnavului.
