„Întâi am auzit o voce de bărbat, am presupus că este pacient, pentru că știam personalul. După aceea, la foarte scurt timp am auzit țipete de ajutor, o voce feminină, am ieșit din cameră, dar deja în secție era un fum foarte gros și nu am putut să mai înaintez. Atunci am ales varianta să încerc să ajut oamenii prin balcon.
Eram undeva la 8-10 metri de salon. În momentul acela a fost imposibil să-mi dau seama care este sursa incendiului pentru că fumul era foarte-foarte gros. Doar fumul împiedica vizibilitatea, curentul l-am oprit după aceea. La început nu a fost nicio explozie, a fost o bubuitură mai târziu, după vreo 3-4 minute.
Ieșisem deja pe balcon și…
Citeste articolul complet aici
