În martie 2016, pe un teren de zgură dintr-un turneu Futures din Croația, un român de 20 de ani îl învingea pe un puști italian de nici 15 ani. Astăzi, acel copil este Jannik Sinner, liderul ATP, iar Vladimir Filip a rămas singurul compatriot care se poate lăuda cu o victorie în fața lui. Meciul s-a încheiat 6-3, 6-7 (4), 6-1 pentru român, după mai bine de trei ore de joc.
Amintiri de pe un teren uitat de lume
Vladimir Filip, acum în vârstă de 30 de ani și antrenor pentru jucători precum Adi Boitan sau Filip Jianu, își amintește perfect acea zi. Pe atunci, nimeni nu bănuia ce potențial uriaș ascundea copilul slăbuț de peste fileu. Sinner era deja complet din punct de vedere tehnic, dar nu avea fizicul impunător de acum.
„Meciul s-a jucat la un Futures, în Opatija, în turul II al calificărilor, într-o eră în care tabloul calificărilor era mult mai mare decât acum, se jucau patru meciuri în două zile, un meci dimineața și unul după-amiaza. A fost un meci frumos, Jannik era un jucător mare talentat, peste medie. Era un copil micuț, slăbănog, nu avea fizicul dezvoltat la vârsta aceea, așa cum aveau Alcaraz sau Auger-Aliassime, care făceau semifinale în Futures, la 14-15 ani”, povestește Filip.
Și totuși, semnele erau acolo. „L-am simțit că e un pic mai nedezvoltat fizic și că aveam un avantaj. Dar era foarte complet tehnic, solid și pe dreapta, și pe rever, și pe serviciu, pe voleu. Totul curat. De la vârsta aceea făcea alunecările pe piciorul stâng, cum o face și acum. Se vedea că era bine învățat tenis, nu forța din zonele defensive lovituri aiurea, era foarte bine clădit tactic și ca tenis. El a venit acolo cu antrenori din echipa Piatti, a fost format de Ricardo Piatti. Era însoțit de un grup de antrenori și mai mulți jucători. Avea chestia aceasta, reușea să ia mingea foarte repede, avea un timing bun încă de pe atunci”, a adăugat antrenorul român.
Frustrarea unui set pierdut în fața unui copil
Iar pe teren, lucrurile s-au complicat neașteptat. Deși avea experiența de partea sa, Filip a fost împins la limită de un adversar care refuza să cedeze. Să fim serioși, câți puști de 14 ani nu și-ar fi pierdut cumpătul într-un meci de trei ore?
„La vârsta aceea, eram foarte experimentat față de el, deja aveam puncte ATP, jucam constant pe tablouri. Nu mi-a picat bine că mi-a luat set, am avut mingi de meci în actul secund, la 5-4… Patru sau cinci mingi, nu mai știu, iar el tot timpul mă surprindea cu un rever în lung de linie. Juca solid. El nu avea forță foarte mare, dar avea o lungime incredibilă. Cumva, reușea să mă țină în spate”, își amintește el.
Puterea mentală a italianului era deja vizibilă. „Din punct de vedere mental, era foarte puternic de pe atunci. Nu se enerva, nu a avut nicio criză la 14 ani… Poți să mai ai ieșiri nervoase, inclusiv momentul în care a căzut îl putea frustra, dar era foarte puternic. Asta e o calitate care arată că e o bază bună pentru a deveni un jucător foarte bun. Fără chestia asta, mai greu. Cum se spunea de Borg, era «Ice-Borg»! Nici nu se bucura, nu striga «Come on», «Vamos», dar nici nu se enerva. Era neutru, stabil, absolut mereu”.
O victorie muncită.
Filip recunoaște că nu i-a convenit deloc că meciul s-a prelungit. „Am știut că în setul decisiv o să fac jocul și mai fizic. Dar nu mi-a plăcut că m-a dus în decisiv și am jucat trei ore, pentru că mai aveam un meci după-amiaza și mă gândeam, cumva, că mă împiedic de băiețelul ăsta… În meciul de după-amiază, am jucat din nou trei ore, se făcuse seară, începuseră să zboare liliecii pe deasupra capului și am pierdut cu 6-7 în decisiv”.
Secretul sistemului italian
Cum a ajuns, totuși, acel copil firav să domine circuitul mondial? Răspunsul stă, inevitabil, în infrastructură și investiții masive. Relatează Dolcesport că diferențele dintre sistemul italian și cel românesc sunt uriașe, explicând de ce sportivii din peninsulă beneficiază de condiții ideale încă de la o vârstă fragedă.
„El fiind în Italia, în Federația Italiană de Tenis… E țara care în ultimii ani a pompat ce mai mulți bani în tenis, ca federație. Au centre regionale, unde primii opt sportivi din regiune au totul gratuit, totul inclus. Pregătire fizică, tenis, antrenori, nutriție, fizioterapeuți, tot”, explică Vladimir Filip. „Dacă o cameră era 120-140 de euro de persoană, ei dădeau 50 de euro. Aveau tot timpul avantaje, primeau wild-card-uri, mergeau la turnee Challenger în fiecare săptămână. Condiții foarte bune în care să prosperi și care l-au ajutat și pe el foarte mult. A mai fost și Piatti cu academia, aflată într-o zonă foarte bogată, cu foarte mulți sponsori, cu toate facilitățile”.
De la schi la istoria tenisului
Puțină lume știe că, până la 13 ani, Jannik Sinner era un talent uriaș la schi alpin. A ales racheta în detrimentul zăpezii pentru că tenisul îi oferea șansa de a remedia o greșeală în timpul jocului. O decizie care s-a dovedit a fi genială.
Vladimir Filip crede că Sinner are tot ce-i trebuie pentru a rămâne în istorie. „Sinner e favoritul meu. Îmi place că mental e mai echilibrat. Nu are ieșirile acestea precum cele ale lui Alcaraz, care își mai ia o săptămână liberă să se distreze în Ibiza. El e mai la locul lui, e foarte bine educat de părinți, s-a văzut asta și pe teren. E din regiunea unde se vorbește germană în nordul Italiei, părinții sunt mai mult austrieci, probabil, și se vede asta în comportamentul lui, în deciziile pe care le ia. Sunt foarte raționale, foarte rar bazate pe emoțional”, spune românul.
Mai mult, el îl vede pe italian drept un urmaș al celor trei mari legende. „Cred că Sinner va fi un contender pentru Nadal, Federer, Djokovic. Nu știu dacă o să-i depășească, fiindcă e foarte greu să-l depășească pe Djokovic, care are 24 de Grand Slam-uri, dar va fi acolo. Sper să nu se accidenteze și să își realizeze potențialul. Poate să reușească să câștige într-un an toate Slam-urile, să facă Slam-ul de Aur.”
Astăzi, victoria din 2016 a rămas o amintire specială pentru Filip. „Le mai spun apropiaților, mai mult ca pe o poveste, ca experiență. E ceva frumos, minunat, dar îmi și arată, un pic, că poate aș fi putut și eu mai mult. Dacă eu aveam 3-4 puncte ATP, probabil că și el avea un punct ATP, avea nivel de tenis profesionist. A fost o experiență frumoasă… Nu pot să zic că am regrete, dar și eu puteam mai mult!”.
