Un deodorant parfumat. Atât a fost nevoie ca o ședință de pilates să se transforme într-un coșmar. O româncă stabilită în Japonia, acuzată de „hărțuire olfactivă”. Incredibil, nu?
Incidentul pare desprins dintr-un film. Un studio de pilates, locul faptei. Tânăra a folosit un deodorant cumpărat din România, fix înainte de antrenament. Apoi… avertisment oficial. Lyla a publicat ieri detaliile complete ale acestei întâmplări bizare.
De la relaxare la acuzații: Ce s-a întâmplat la studio?
Zi normală. Românca se pregătește pentru ora de pilates. Aplică deodorantul. Nu se aștepta la asta. Parfumul a fost considerat deranjant. De ceilalți participanți? De personalul studioului? A urmat o discuție aprinsă. Apoi, avertismentul. Hărțuire olfactivă. Greu de imaginat. Dar real. Ironia sortii…
„Hărțuire olfactivă”: O realitate în Japonia?
Hărțuirea olfactivă, sau „smell harassment” (sumaheru harasumento). Concept nu tocmai nou în Japonia. Societatea niponă pune un accent deosebit pe igienă. Pe evitarea mirosurilor puternice. Considerate ofensatoare. Parfumuri tari, transpirație. Totul e analizat cu atenție. Companiile oferă ghiduri angajaților. Cum să nu-i deranjeze pe colegi cu mirosurile lor. Toleranța e scăzută. Un lucru e cert.
Reacții surprinzătoare: Cum a gestionat românca situația?
Nu știm detaliile despre reacția româncei. Cum a primit acuzația? A încercat să se apere? A înțeles gravitatea situației? Experiența a fost traumatizantă. Fără îndoială. Acuzată de hărțuire pentru un deodorant. Neobișnuit, nu-i așa? Va lua măsuri legale? Va rezolva problema pe cale amiabilă? Rămâne de văzut.
Ce deodorant a folosit? Mister total.
Ce deodorant a folosit? Mister total.
Un detaliu important. Necunoscut. Marca sau tipul deodorantului. Cel care a provocat atâta vâlvă. Era un parfum puternic? Un produs necunoscut în Japonia? Alegerea a fost nepotrivită. Pentru cultura locală. Poate că, pe viitor, românca va opta pentru un produs mai discret. Sau chiar inodor. Sau renunță de tot la deodorant înainte de pilates. Nimic nu e exclus.
