Ion Țiriac, 86 de ani – De ce simulatorul și ocolirea Iranului și Rusiei

Ion Țiriac avion
Foto: Dolce / Arhiva

La 86 de ani, Ion Țiriac, un nume. Pasiunea? Zborul cu avionul privat. Peste 40 de ani. Dar de ce „cușca”? Adică simulatorul. Anual. Cum arată un zbor spre Beijing? Ocolind zonele fierbinți.

Conform Dolce, afaceristul a spus: zborul, luxul său. Nu aeroporturi pline, ci confort. Rapiditate. Plăcerea asta are reguli. Antrenament continuu. Chiar și la 86 de ani, simulatorul e obligatoriu. Pentru licență. De ce? Simplu: aterizarea. Pasiunea e mare. Zborurile lungi nu-l sperie. Ocoluri imense.

„Singurul mare lux”: de ce avionul privat?

„Singurul mare lux care îl am e că călătoresc cu avionul privat”, a spus Țiriac. Nu-i mai place aeroportul. O necesitate devenită plăcere. Trei aeronave. Dar, spune el, nu e mereu roz. „Am vreo trei, dar nu-mi folosește pentru că mereu trebuie să mai repare unul, să mai repare altul, să mai repare altul.”

Ocoluri de mii de kilometri: zbor spre Beijing

Țiriac s-a întors din China. Detalii despre un zbor lung. Foarte lung. Opt ore normal. Acum, zece ore. De ce? „V-ați gândit vreodată câte zone de conflict trebuie să eviți în ziua de azi?”, a întrebat el. Retoric? Apoi a explicat traseul: „Am făcut două ore mai mult pentru că a trebuit să mă duc jos în Africa până în Egipt. N-am putut să mă duc drept pentru că nu poți să treci peste Iran, nu poți să treci peste Israel, nu poți să treci peste Rusia, nu poți să treci peste Ucraina.” Zece ore. În loc de opt. Un ocol serios.

Pilot în Europa, pasager pe distanțe lungi

Pe distanțe lungi, Țiriac lasă pe alții. Profesioniști. „Nu, nu, nu. Când e vorba de așa un zece ore, nu știu ce, am un pat și mă duc și dorm acolo zece ore și-i las pe ceilalți doi piloți.” În Europa se schimbă treaba. „Ce e în Europa în general pilotez eu cu un căpitan”, zice el. Reguli? Stricte. „Dar de exemplu la un voiaj din ăsta ai nevoie de trei piloți. După opt ore ai nevoie de trei piloți, deci eu figurez ca pilot acolo.”

Aterizarea. Pasiunea supremă.

„În cușcă” pentru aterizări perfecte

„Dar îmi place foarte mult să aterizez”, recunoaște el. El a pus avionul jos în Beijing. Surprinzător sau nu… Ca să poată face asta, o regulă: „Atâta timp un pilot cât are medicalul și cât își face lecțiile în cușcă (simulator), că în fiecare an eu trebuie să mă duc în cușcă. Cât iei simulatorul și iei medicalul, nu mai contează vârsta.” Vârsta nu contează. Aptitudinea și antrenamentul, da.