Plecarea iminentă a lui Viktor Orbán de la guvernare forțează liderii europeni să înfrunte o realitate dură. După aproape doi ani de blocaj, cauzat de un veto impus în iunie 2024, ambiția Ucrainei de a adera la Uniunea Europeană intră într-o nouă etapă, plină de provocări neașteptate. Ecuația se schimbă radical.
Sfârșitul unui blocaj istoric
Și totuși, ieșirea din scenă a premierului maghiar după alegerile din aprilie nu rezolvă problema de fond. Bruxelles-ul se așteaptă ca succesorul său, Péter Magyar, să oprească obstrucția constantă și să permită deschiderea treptată a celor șase capitole de negociere, cu obiectivul de a deschide primul capitol, denumit „fundamente”, înainte de vacanța de vară.
Numai că lucrurile stau puțin diferit în realitate. Până acum, dezbaterea politică s-a concentrat exclusiv pe Orbán și pe cei 16 ani ai săi la putere. Acum, întrebarea centrală lovește direct: cum integrezi un stat care are aproximativ 20% din teritoriu sub ocupație militară?
Așteptări temperate la nivel înalt
Noua dinamică a fost vizibilă la summitul informal al liderilor din Cipru, unde președintele ucrainean Volodimir Zelenski a apărut în persoană, deși inițial era așteptat să intervină virtual. Mesajul său a fost direct. „Căutăm aceeași calitate de membru cu drepturi depline pe care o are fiecare națiune a UE, de la Cipru la Polonia. Singurul lucru pe care îl cerem este accelerarea obținerii calității de membru cu drepturi depline, cu o dată clară de începere pentru aderare”, le-a transmis Zelenski participanților.
Liderii europeni au făcut un exercițiu delicat de echilibristică. Premierul olandez Rob Jetten a explicat clar că „negocierile privind aderarea la UE pot avansa rapid, dar asta nu înseamnă că o dată de aderare pentru Ucraina poate fi numită pe termen foarte scurt”, adăugând că administrația de la Kiev „mai are încă mult de lucru”.
Iar omologul luxemburghez Luc Frieden a completat tabloul: „Ucraina aparține familiei europene, dar pe drumul către aderare, fiecare țară trebuie să îndeplinească un anumit număr de condiții. Așa a fost mereu”. Acesta a punctat ferm că „nu există scurtături”.
E drept că unii politicieni sunt mult mai rezervați. „Cred că există prea multă euforie legată de faptul că Viktor nu mai este acolo”, le-a spus reporterilor Bart De Wever din Belgia. Dar cancelarul german Friedrich Merz a turnat și mai multă apă rece peste așteptările Kievului. „Zelenski a avut ideea de a adera la UE la 1 ianuarie 2027. Asta nu va funcționa. Nici măcar 1 ianuarie 2028 nu este realist”, a declarat Merz.
Impactul economic și dilema fondurilor
Până la urmă, extinderea aduce provocări financiare uriașe. Populația numeroasă a Ucrainei (declarată țară candidată în 2022), teritoriul vast, costurile imense de reconstrucție și producția agricolă puternică cântăresc greu. Intrarea sa ar declanșa modificări tectonice în cele mai mari două bugete ale fondurilor europene: agricultura și coeziunea.
Aici, ecuația ne privește direct. Când fondurile de coeziune și subvențiile agricole vor fi redirecționate masiv spre reconstrucția Ucrainei, fermierii români și proiectele noastre de infrastructură vor concura pentru o felie dintr-un tort european mult mai mic.
Într-o analiză recentă, după cum notează Financiarul, se arată că deschiderea tratatelor europene pentru a adapta regulile interne este privită de diplomați ca deschiderea „Cutiei Pandorei”. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a descris aderarea ca pe un „contract cu două sensuri”. „Pana la urma este o decizie politică a tuturor statelor membre, deoarece, prin unanimitate, trebuie să decideți apoi asupra aderării”, a explicat ea. „Dar calea de urmat, procesul bazat pe merite, trebuie respectată pentru ca ambele părți să știe pe ce se bazează”.
Soluții de compromis și presiunea electorală
Cum arată aceste soluții pe bune? Comisia a propus un proces „inversat”, respins rapid de capitale, iar în Cipru s-a discutat despre o Europă „multistratificată” sau chiar o aderare la instituții fără drept de vot. Zelenski se declară deschis să discute „formate posibile”, dar refuză orice soluție de fațadă. „Ucraina se apără singură și apără Europa. Și nu apără Europa în mod simbolic, oamenii chiar mor”, a declarat el.
V-ați gândit vreodată cum se văd aceste lucruri alegătorului de rând? Un Eurobarometru din 2025 arată că 52% dintre cetățenii UE sunt în favoarea admiterii Ucrainei, în timp ce 41% se opun. Anul viitor aduce alegeri cruciale în Franța, Italia, Spania și Polonia, complicând și mai mult deciziile.
Situația este tensionată și de noul lider de la Budapesta. Péter Magyar a publicat deja o listă lungă de acțiuni pe care Ucraina ar trebui să le ia pentru a „îmbunătăți situația” minorității maghiare din Transcarpatia. Vladislava Gubalova, cercetător senior la GLOBSEC, explică presiunea uriașă de pe umerii decidenților. Căutarea unor soluții creative poate „oferi tangibilitate fără o aderare deplină imediată” și poate da timp liderilor să construiască un „caz convingător”.
„Liderii politici navighează în medii interne din ce în ce mai dificile, unde mesajele pro-europene pentru integrare și extindere nu sunt întâmpinate cu un sprijin public unificator. Dimpotrivă, alegătorii, chiar și atunci când susțin Ucraina, cer soluții economice și sociale acasă”, a declarat Gubalova. Ea a adăugat că „acest lucru, cuplat cu o comunicare strategică inadecvată privind beneficiile extinderii și cu campanii ample de dezinformare interne și externe, le lasă liderilor politici o marjă îngustă de manevră”.
