Decizia Comisiei Europene de a bloca, în luna mai, finanțarea europeană pentru invertoarele provenite din „țări cu risc ridicat”, inclusiv China, creează presiuni directe asupra proiectelor energetice din România. Invertoarele rămân esențiale pentru proiectele solare, eoliene și de stocare, iar efectele nu se limitează la aprovizionare, ci ajung și în structura de finanțare a investițiilor care depind atât de fonduri europene, cât și de echipamente chinezești.
China furnizează aproximativ 70% din invertoarele utilizate în Europa, ceea ce face ca restricția să afecteze chiar segmentul principal al pieței. În același timp, producția europeană nu poate înlocui rapid volumele venite din China. În aceste condiții, dezvoltatorii se confruntă cu două probleme simultane: costuri de achiziție mai ridicate și întârzieri în implementare.
Pentru investitori și dezvoltatori, unul dintre cele mai mari riscuri este amânarea deciziilor de capital înainte de începerea execuției. Neclaritatea privind aplicarea concretă a interdicției menține finanțările în incertitudine în întreaga regiune. Această situație întârzie semnarea contractelor, mută termenele de livrare și poate afecta randamentul proiectelor calculate pe ipoteze de cost și calendar care nu mai corespund realității.
Estimarea Wood Mackenzie pentru perioada 2026-2030 arată că aproximativ 14% dintre proiectele solare europene și 12% dintre instalațiile de stocare a energiei care ar fi folosit invertoare chinezești vor fi obligate să caute alți furnizori. România, Cehia și Grecia sunt indicate drept cele mai expuse piețe, ceea ce plasează România peste media europeană la capitolul vulnerabilitate, într-un moment în care extinderea capacităților regenerabile are nevoie de viteză.
Luni, 7 iulie, un grup format din 36 de companii și investitori i-a trimis o scrisoare Ursulei von der Leyen, președinta Comisiei Europene, în care avertizează că limitarea invertoarelor chinezești va afecta extinderea capacităților solare și eoliene în Europa Centrală și de Est, inclusiv în România. Potrivit Financiarul, semnatarii au cerut Comisiei să reconsidere consecințele unei interdicții aplicate în forma actuală, argumentând că invertoarele nu sunt simple accesorii tehnice, ci componente fără de care proiectele nu pot fi conectate și operate.
Pentru România, consecința nu înseamnă doar scumpiri, ci și posibile amânări la punerea în funcțiune a unor active care depind de termene stricte pentru a rămâne bancabile. Industria a transmis și un avertisment clar: „Există riscul încetinirii, iar pe unele piețe chiar al blocării tranziției energetice în întreaga regiune.”
În spatele acestei dispute se află conflictul dintre obiectivul UE de a reduce dependența de China în industriile strategice și ritmul investițiilor verzi. În state precum România, proiectele se bazează puternic pe finanțare publică și pe costuri competitive ale echipamentelor. Dacă una dintre aceste condiții se deteriorează, CAPEX-ul crește, iar unele investiții pot ajunge sub pragul de rentabilitate estimat inițial.
În plus, regulile de aplicare nu sunt încă suficient de clare. Fără această claritate, dezvoltatorii nu pot stabili exact ce proiecte mai sunt eligibile, ce echipamente intră sub restricție și cât de mare este expunerea fiecărui portofoliu. Deocamdată nu există o estimare exactă a costului suplimentar pentru un proiect solar sau eolian mediu din România și nici un calendar precis pentru momentul în care producția europeană de invertoare ar putea acoperi golul lăsat de restricții. Totuși, direcția este deja clară: între 2026 și 2030, o parte importantă dintre proiectele solare și de stocare din Europa va trebui să își refacă strategia de aprovizionare, iar România este menționată explicit printre piețele cele mai afectate.
