Economia zonei euro a înregistrat o creștere anemică de doar 0,1% în primul trimestru, în timp ce inflația anuală a accelerat la 3% în luna aprilie. Aceste două cifre, la prima vedere contradictorii, readuc în discuție un risc major pentru întregul continent, inclusiv pentru afacerile din țara noastră: stagflația.
Cifrele care alarmează Europa
Datele preliminare publicate de Eurostat sunt clare. Rata anuală a inflației a sărit la 3% în aprilie, o creștere semnificativă de la 2,6% în martie și 1,9% în luna precedentă. Și uite așa, ținta de 2% a Băncii Centrale Europene (BCE) este depășită serios. Principalul vinovat? Sectorul energetic. Costurile cu energia au înregistrat un avans de 10,9%, aproape dublu față de creșterea de 5,1% consemnată în martie. Această explozie a prețurilor pune o presiune imensă atât pe companii, cât și pe buzunarele oamenilor de rând.
O economie aproape de stagnare
Dar în paralel cu inflația galopantă, activitatea economică dă semne de oboseală. Creșterea de numai 0,1% din primul trimestru reflectă impactul tensiunilor geopolitice, în special cele generate de conflictul din Iran, care frânează serios investițiile și consumul. Datele vin într-un moment extrem de delicat pentru decidenții de la Frankfurt, după cum notează Financiarul.
Iar ecourile acestor cifre se resimt direct și la București. O economie europeană care tușește înseamnă, pe bune, mai puține comenzi pentru fabricile din România și presiune suplimentară pe cursul leu/euro, un indicator pe care fiecare antreprenor îl urmărește cu sufletul la gură.
Spectrul stagflației bântuie din nou
V-ați întrebat vreodată ce înseamnă, concret, această combinație de cifre? Este definiția de manual a riscului de stagflație: o combinație toxică între creștere economică slabă, inflație ridicată și o posibilă majorare a șomajului. Acest scenariu este alimentat de perspectiva unui șoc energetic la nivel global, care ar arunca în aer și mai mult costurile.
Pentru companii, stagflația se traduce prin costuri de producție mai mari, cerere în scădere și dificultăți uriașe în planificarea pe termen lung. Este, poate, cel mai dificil mediu economic de navigat.
Dilema Băncii Centrale Europene
Și totuși, ce poate face Banca Centrală Europeană? Instituția se află într-o poziție extrem de dificilă înaintea următoarei ședințe de politică monetară, menținând până acum dobânda de referință la 2% pentru a evalua impactul scumpirilor. Dilema este clasică, aproape fără ieșire.
O majorare a dobânzii pentru a tempera inflația ar risca să sufoce complet firava creștere economică de 0,1%. Pe de altă parte, menținerea dobânzii la un nivel redus ar putea permite inflației să scape și mai mult de sub control, erodând puterea de cumpărare a tuturor.
O decizie aproape imposibilă.
Toți ochii sunt acum ațintiți asupra următoarei mișcări a BCE. Deciziile care se vor lua la Frankfurt vor influența direct costul creditării (inclusiv ratele românilor), puterea de cumpărare și perspectivele de investiții pentru întregul continent.
