Când auzi cuvântul „wow”, probabil te gândești la rețelele sociale sau la filmele americane. Numai că adevărul este complet diferit. Această exclamație are, de fapt, o vechime de peste 500 de ani și o istorie fascinantă care începe tocmai în Scoția secolului al XVI-lea.
Să fim serioase, la prima vedere pare un termen împrumutat recent din cultura pop. Lucrurile stau însă complet diferit față de percepția noastră obișnuită.
O istorie de peste cinci secole
Dezvăluirea a fost făcută de actorul și scriitorul scoțian Kenny Boyle pe o platformă socială, unde a explicat cu umor originea neașteptată a expresiei. El a subliniat că termenul datează din anii 1500, o perioadă la care puțini s-ar fi gândit.
„Acesta este unul dintre acele lucruri anacronice”, a povestit el urmăritorilor săi. „Dacă ai citi o ficțiune istorică sau ceva de genul acesta, și unul dintre personaje ar spune «Wow!» probabil te-ai gândi: «Ei bine, asta e ciudat. Este un cuvânt foarte modern, nu-i așa?» Răspunsul este de fapt nu, cel puțin nu în Scoția.”
Prima atestare scrisă și explicația biologică
Iar surprizele nu se opresc aici. Prima utilizare scrisă a acestui termen a apărut în anul 1513, într-o traducere în engleză scoțiană a celebrei opere Eneida, scrisă de Virgiliu. O analiză fascinantă, după cum notează Revistaioana, aduce în discuție citatul exact din acea perioadă îndepărtată: „Out on thir wanderand spiritis, wow! thow cryis.”
Cercetătorii cred că termenul ar putea fi o modificare sau chiar o greșeală de tipar a exclamației „Vow!”, o versiune mult mai intensă a jurământului „I vow!” (Eu jur). Dar de ce a rezistat această formă atât de mult timp? Explicația ține de biologia noastră. „Expresia facială asociată cu șocul sau surpriza este o gură deschisă, rotunjită, care se întâmplă să coincidă cu modul în care un om pronunță «wow»”, explică experții.
Cifrele vorbesc de la sine.
Alte interjecții emotive, precum „Ow!” sau „Ouch!”, se aliniază și ele cu expresiile noastre faciale. Chiar și entuziastul „Hooray” derivă din vechiul „huzzah”, iar termenul nostru preferat din trei litere este chiar mai vechi.
Cum s-a transformat sensul de-a lungul anilor
V-ați gândit vreodată la modul în care cuvintele își schimbă sensul odată cu trecerea timpului? Până în secolul al XIX-lea, termenul devenise deja comun în vorbirea de zi cu zi. Totuși, a prins cu adevărat rădăcini abia în anii 1920 și 1930, când a început să fie folosit în contexte noi.
În 1920, era folosit frecvent ca substantiv. Oamenii spuneau simplu: „This song is a wow.” (Acest cântec este un wow.). Astăzi, în schimb, îl folosim mai degrabă ca verb de acțiune, în structuri de genul: „I was wowed by that song.” (Am fost impresionat de acel cântec.). O semnificație mai puțin cunoscută din anii 1930 se referea la distorsiunile de ton din înregistrările audio.
Ironia care ne salvează zilele
Și ajungem la partea cea mai interesantă. Pe bune, cine nu a folosit acest cuvânt cu o doză generoasă de ironie într-o zi grea la birou? Dincolo de admirație, există întotdeauna utilizarea sarcastică, care sună cam așa: „Wow. That’s really interesting.” (Wow. Asta este cu adevărat interesant.).
Doar schimbând punctuația (folosind puncte clare în loc de semne de exclamare pline de energie) îi dăm o cu totul altă greutate în orice conversație. Este un reflex universal, o reacție umană de bază, fie că ne uităm la bonul fiscal de la supermarket, fie că primim un email neașteptat.
Așa că data viitoare când reacționezi la o poveste amuzantă acasă, adu-ți aminte că nu folosești un jargon modern inventat pe internet. Ești, pur și simplu, conectat la o tradiție verbală care a început pe străzile din Scoția secolului al XVI-lea.
