BIROCRAȚIA ROMÂNEASCĂ ESTE INFINITĂ


Filimon Oprea este un tânăr pasional și tandru cu mari aptitudini socio-civice. Este implicat în 3 proiecte de revitalizare a spațiului urban și militează pentru reintroducerea Satanismului LaVey-an în școli. În timpul liber este draguț și abordabil dar bine pazit de bodyguarzi. Grijă mare, este misterios și imprevizibil! ;)


Aceasta NU este o poveste, este o călătorie de proporții epice de i-ar da și lui Homer piele de găină. Locul este România, București. Firul narativ îmbină căutare și trudă prin labirintul birocratic nesfârșit păzit la un capăt de bestia de legendă care este funcționarul public. Prin ce am trecut, ce umilință am suferit și ce am îndurat ca să imi schimb sexul în șifonier de pin, toate acestea se regăsesc în textul ce urmează.

TOTUL ARE UN PREȚ

Există un preț pe orice. O pâine este valorificată de la 1 Leu la 5 Lei, depinde de sortiment. O băutură acidulată pe la 5 Lei și acid gastric. O schimbare de sex, în buletin, costă TIMP. Prima coadă a fost la Evidența Populației, unde mi-a zis un băiat că se întră pe lateral. Încerc ușa cumva dintre clădiri pe care scrie mare SEXE. Da, asta e ceea ce caut, gândesc și apăs pe clanță.

Când întru în încăpere văd deja coada interminabilă până la ghișeu. Coada șerpuia printre râdurile separate cu cordon roșu și oarecum se împletea în ea însăși. Era un coșmar. „Aici tre să stau.” Îmi zic docil și privesc rândul cum se mișcă.

LA GHIȘEU ALTĂ POVESTE

Ajung la capătul cozii și ma întâlnesc cu un domn transpirat cu obrajii colapsați pe osul feței. Discuția a decurs astfel:

Eu: „Am venit să îmi schimb sexul.”
Domnul: „Ce are ăla vechi?”
Eu: „Nu mă identific cu el, vreau să-l schimb.”
D:”Fișa asta la ghișeul 21B. Următorul!”

Iau fișa triumfător și caut ghișeul 21B. Ghișeul la care tocmai am fost avea numărul 1. Parcurg ghișeele 2 până la 20 doar ca să dau nas în nas cu o ușă verde. Nu era nici un om de-al locului pe care să-ș întreb dacă asta e direcția bună așa că întru pe ușă.

În următoarea cameră văd ghișeul 20.1 cu 20.2 imediat lângă. Birocrația NU CUNOAȘTE LIMITE.

FOAMEA ÎȘI SPUNE CUVÂNTUL

Aveam un senviș la mine pe care l-am consumat la coadă. Dau să caut un automat să bag la ghiozdan dar nu era nici unul prin preajmă. Într-un gest de disperare și umilință maximă, recurg la a-mi mânca chiloții. Birocrația face încă o victimă.

CAPĂTUL TUNELULUI

M-am târât prin canale timp de 10 ore doar ca să ajung la ghișeul cu numărul 20.9 cârmuit de un șoricel împăiat. Imediat după, o nouă ușă care relevă un alt șir de ghișee începând cu numărul 20.91.

Nu cred că mai puteam rezista în asemenea coșmar. Fac pas alergător printre ghișee. Numărul 20.94 era o cazemată de zăpadă, 20.96 o găleată înconjurată de ucraienieni care făceau cu rândul și scuipau în ea, 20.97 era o gaură în curs de reparație și, evident, la final ÎNCĂ O UȘĂ dincolo de care se zărea ghișeul cu numărul 20.991.

FINALUL

Azi nu mai am probleme, am reușit să scap, mi-am schimbat sexul și trăiesc fericit cu partenerul meu de viață, cheia de 16. România este un teritoriu ostil nouă dar nimic nu poate începe fără sacrificii.


În timpul liber plantez copaci și ajut mediul iar în weekend mă implic social în proiecte de revitalizarea spațiului urban. Mă puteți asculta pe podcast-ul meu CETÂȚENIISEREVOLTĂ și mă puteți citi în ziarul distribuit gratuit în frizerii GreenPress.

COMENTARII DE LA SUPER FANI