De ce aleg tinerii să asculte manele în căști la concerte și petreceri de muzică electronică

Casian Theodor Mihalcea este Chef la Bistro-ul Brutăria din București și solist/performer pe instrumentul Theremin în cadrul formației de synth-rap Rimă și Pedeapsă.


 

Îi văd la festivaluri, la rave-uri și la party-uri serioase de muzică electronică. Tinerii care stau cu căști pe urechi și ascultă muzică din telefon. Sunt din ce în ce mai mulți. Au luat-o oare razna? Sau o fac pe interesanții? Trebuie să fie ceva non-conformism adolescentin!

Nu cred că este vorba despre o răzvrătire. Este schimbarea modului în care adolescenții și tinerii adulți aleg să socializeze și să împărtășească experiențe comune. Melomanii cu care am stat eu de vorbă vor să se deconecteze de la „event-urile” ultra-mediatizate și să se conecteze la „happening-uri” – la mulțimea de prieteni prezenți în „venue”.

„Am venit aici [la Sziget] cu mai mulți prieteni dar maaaaan!, setul ăsta este boring rău de tot. E ca și cum … nu știu, ca și cum ei dau o muzică la cel mai mic numitor comun. Eu am venit aici să mă simt bine, să mă distrez, nu să ascult orice îmi servesc ăștia.” mi-a mărturisit Adina B, o tipă de 23 de ani din Timișoara.

În mâna ei: un mobil pe care se derula un playlist cu Florin Salam.

„Ah, nu sunt manelistă!” a exclamat Adina când a văzut că mă uit spre telefon. „Ascult la caterincă. Adică la caterincă, da’ mă prinde, așa. Uite-o pasta’ cu Saint Tropez. Darlalididia! Durududu! Raga-laga! Ia! Ia! Ia! Cea! Cea! Cea! Mă scuzi, am fumat.”

Ionuț V. din București era ceva mai vehement. Era supărat pe lipsa de mesaj a muzicii contemporane. „Ce dracu’ să înțelegi dintr-un set de minimal de 4 ore. Ăla e bun să te tripezi pe speed dar după ce îți trece high-ul cu ce ai rămas? Eu vreau să mă așez aici pe iarbă, să trag dintr-un prost [n.r. – joint] și să ascult ceva serios. Uite aici ia, Vali Vijelie. Cu mega-hitul Să iubești două femei. Ia. (trece muzica pe o boxă bluetooth portabilă). Ia aici mesaj adânc – să iubești două femei, să n-o știi pe care vrei – câți nu am fost în situația asta? Dar ia uite ce mai zice – una-i mama la copii, alta-i pofta inimii. Deci deja situația se complică. Și apoi artistul lovește – of! zi de zi mă cert cu viața că-ntr-o zi mă voi gândi să aleg mama la copii. Adică el este în ghearele pasiunii, dar obiectiv, conștiința lui știe ce trebuie să aleagă. Universul este mare, man! Mare de tot!”

Este clar că tinerii sunt în căutarea unui sens mai adânc în muzica pe care o consumă. Și când marile „eventuri” nu o oferă, ei găsesc singuri direcția artistică. În plus, experiența este una complet socială. Majoritatea împărtășesc melodiile preferate prin bluetooth cu prietenii. Beau bere, fumează, stau pe iarbă, râd, glumesc.

Și generațiile dinaintea lor făceau la fel. Woodstock a adunat în 1969 peste 400,000 de mii de oameni pe un câmp ca să asculte un mesaj de solidaritate, libertate, puternic, progresist, în timpul consumului unei cantități considerabile de substanțe halucinogene. Cenaclul Flacăra a fost echivalentul românesc, dar fără droguri, progresism, sau libertate (deși uneori se făcea rost de o palincă).

Astăzi, sufletul Woodstockului este greu de găsit. Dar tinerii îl caută în locuri cât mai pitorești. Anul acesta destinația favorită a fost Bâlciul de la Piscani, județul Argeș, făcut celebru de video-ul viral de acum câțiva ani. Sub sloganul „Mici, pepeni, struguri, gagicuțe frumoase!” 10,000 de petrecăreți din toată țara sunt așteptați în comuna argeșeană în cadrul unui festival etno-folk în care ascultatul manelelor la căști nu numai că este permis, este chiar încurajat.

COMENTARII DE LA SUPER FANI